Cine vrea să fie nimicul meu? :[
11 de febrero de 2011
, 18:38
|
|
Nimic. Nu mai simt nimic. Sau nimic din ce-aş vrea. Sau nimic din ce mi-ar plăcea... Sunt obosită, plină şi sătulă. De aproape orice. Aş vrea să... dispar (?!) pentru o zi, şi să mă plimb singură. Undeva unde e linişte şi lumina stă să pice. Sau... aş vrea să fiu în Londra. Sau în Paris. Să beau ceai şi să mă ţin de mână cu-n brunet cu ochi albaştrii. Să primesc trandafiri de Dragobete şi... Dar nu. Iar dau de un mare nimic. Îmi iau zborul, mi se taie elanul, apoi ajung în starea asta de tot rahatul, îmi iau iar avânt, iar zbor, iar mi se taie, iar cad, iar îmi iau avânt, iar zbor, iar mi se taie, iar cad, iar... Ar putea cineva să oprească asta ?! Zici că e apăsat pe ratatul buton "replay" . Nu mai suport. Şi hai, să zicem că acum nu am căzut. Sau m-am ridicat între timp... Dar am aşa o stare de rahat că-mi vine să-mi bag picioarele-n tot si-n toate. Nu ştiu. Nimic. nimic, nimic, nimic. Şi defapt mint. Tare bine-ar fi să nu ştiu/simt/cred/fac nimic. Mă strofoc prea mult defapt. Probabil chiar ceea ce mi-ar trebui ar fi un nimic. Vreau să am nimicul meu. Şi atât. Şi gata. Etiquetas: bullshits, Londra, nimic, Paris, replay, sin ganas, vineri |
Say something. 4 comments
