Bărbatule!
18 de septiembre de 2010
, 18:08
|
|
 -Hmm, mi-am încercat şi eu "norocul" :]] Să-mi ziceţi ce credeţi :> Nenorocitule! Duhneai a tutn sau alcool. Nici nu ştiu prea bine – mirosul mă ameţea. Haina aceea jerpelită pe care ai păstrat-o - vezi Doamne, să-ţi aducă aminte de viaţa aceea mizeră de care te-am scăpat - ocupă spaţiul şifonierului degeaba. Da, ar fi mai bine să o îmbraci la loc! Ar fi mult mai bine să pleci înapoi acolo! Ah, de mi te-ar lua Dumnezeu, chiar şi în momentul ăsta, nu mi-ar părea rău! Dobitocule! Ai spart toate scrumierele din casă. Mi-ai rupt nasturii de la toate cămăşile şi de la câteva perechi de pantaloni! Ai dat cu pumnul în oglinda de la baie, spărgând-o, când ai simţit un alt parfum pe a mea piele – de parcă mi-aş fi ocupat timpul prosteşte, înşelându-te. Mincinosule! De fiecare dată când veneai seara târziu acasă-mi strigai clar şi tare „ Nu am consumat alcool, iubito!” şi te prăbuşeai în genunchi din cauza băuturii care-ţi circula nebună prin vene. Dar închideam ochii şi te credeam, ca să nu-mi pară rău că încă dormi în patul meu! Cinicule! M-ai găsit plângând în camera mea - da, camera mea, apartamentul meu, lucrurile mele. Încep să cred că eşti doar un intrus! - şi ce-ai făcut? Mi-ai şters o lacrimă şi-ai plecat.. Mai bine nu te mai întorceai! Mi-ai venit cu un buchet de trandafiri galbeni. Dumnezeule! Îmi murise verişoara , şi tu aveai pofte să-ţi accept florile?! Şi te-ai mirat când le-am aruncat de perete... Perversule! Mi-ai speriat şi singura prietenă cu avansuri prosteşti – de parcă chiar ai fi avut tupeul să mă înşeli. Şi apoi, seara, ai încercat să-ţi reproduci cu mine, visul pe care-l avusesei în acea dimineaţă.. Cine e acea Deborah care-ţi invadează fanteziile? Cretinule! Mi-ai distrus toată viaţa. Ştii, m-ai făcut să regret că mi-a fost prea milă de tine. Şi încă îmi este. Dar acum te şi urăsc, chiar de zece ori mai mult decât aş fi crezut că o pot face! Şi poate ai tupeul să te întrebi de ce! Dar poate şi tu te întrebi cum! Cum am reuşit să înghit totul. Eu mă întreb dacă chestia cu închisul ochilor, n-a devenit defapt un tic! Dar nu, prostule! Probabil mă tem că aş veni după tine dacă te-aş alunga. Şi da! Mi-e frică că acum, n-aş mai face-o din milă. Mi-ai pătruns în suflet, idiotule! Ţi-ai permis să mă sufoci dulce, cum nu aş fi crezut că ai putea vreodată... Mi-ai rănit orgoliul şi-am vrut să mă răzbun. Dar eu, ca o femeie sensibilă, ce încă sunt, m-am îndrăgostit. La dracu! Fix de tine ... Bărbatule, încetează din a mă mai distruge cu zile! Etiquetas: Salată. |
Say something. 4 comments
